VladVlaicu.com Blog

Titlul mă duce cu gândul la compunerile de jumătate de pagină din generală sau pe când eram începător la engleză/franceză. Nu e vorba chiar de asta. Observ astăzi cât de mult a avansat tehnica și cum odată cu ea, am făcut și eu câțiva pași. Uneori mai mici, alteori mai mari dar bottom-line, toate m-au ajutat și mă vor ajuta mai departe. Istoria mea e cam așa:

1994 - Pe la 6 ani văd primul calculator la maica-mea la serviciu. Nu are nimic de-a face cu ceea ce avem azi. Avea o tastatură ciudată și nu avea hard-disk. Folosea cartele capsate.

1995 – 1998 – Adevăratul contact cu calculatorul și perioada care mi-a marcat viața. Tot la maică-mea la serviciu apare primul calculator mai “serios” – Un Intel 286: ecran monocrom dar parcă văd culorile prin el față de monitoarele predecesoare. Îmi amintesc de PARADOX, Norton Commander, comenzi de md, rd, cd.., C:, help, edit și altele, de imprimantele ultra-slow și ultra gălăgioase. Mai apoi de un alt calculator ceva mai performant, un 486 pursânge cu ecran color și jocurile extraordinare (Wolfeinstein 3D, Pac-man, Street Fighter) ce mă țineau cu orele în fața lui, până îmi lăcrimau ochii. Mă ofticam teribil că nu puteam să salvez jocul în Street Fighter. Ajunsesem după câteva ore la ultima “planșă” și am murit. Mi-amintesc de uriașele dischete de 8″ de răbdarea ce-ți trebuia să copieze un fișier de doar câțiva K și mai ales de țăcânitul unității. continue reading…

Pachet Blogger

> Space: 5GB
> Traffic: 50GB
> Parked domains: 2
> Subdomains: UNLIMITED
> Email Accounts: 10
> SQL Databases: 3
> Register 1 domain with 7.9 EURO/yr
> Price: 1 E/month

contact: vlad [at] dolcehost.com

%RELATEDPOSTS%

Aseară am avut parte de o surpriză foarte plăcută şi pe care n-am s-o uit niciodată. Pentru asta îi mulţumesc iubitei mele, Miky care mi-a făcut un tort cu ocazia lansării DolceHost.

Aa … da, DolceHost chiar e dulce

%RELATEDPOSTS%

Astazi, ma duc la Ploiesti, pentru diploma de BAC. Din nou pe o caldura ucigatoare, am probleme cu masina. In fine se rezolva, dar mult mai tarziu. Plin de nervi merg la secretariat. Intreb, amabil totusi, daca se elibeareaza diplomele de BAC, iar scumpa noastra tanti secretara (pe care nu stiu cum o cheama dar daca as stii, i`as publica numele cu cea mai mare placere) urla la mine ca de ce vin eu la 14:15 ca s`a terminat programul al 14:00. Nu stiu, nu m`am interesat?

“M`am interesat, chiar la Domnul Lefter si mi`a zis sa vin la 14:30 ca e numai bine. Si in plus stau in Plopeni nu`mi permit sa vin oricand.

-Ai rabdare afara sa termin cu fata asta si dup`aia intri”

Ies, dupa 2 minute iese si fata dinaintea mea, intru eu.

“Mai baiatule tu chiar nu ai rabdare, astepta sa te chem eu.”

Pac, mi se pune pata. Ii explic, ceva mai dur, ca tot ea mi`a spus sa intru dupa ce termina cu fata, intreb de d-nul Lefter sub pretext ca vreau sa vorbesc cu el, zice ca nu stie, ies furios din secretariat, hotarat sa iau diploma in alta zi, dar supriza… ma cheama tanti inapoi. Foarte amabila de data asta… Jesus .. cum se schimba unii.

Asta scriam aici în urmă cu câteva luni bune. Astăzi, aceaşi tanti, aceaşi zi cu faţa la cearşaf. Aveam nevoie de atestele la informatică şi engleză pentru a înfiinţa PFA pentru Dolcehost. Asta a presupus să merg la liceu, care, apropos, arată foarte bine şi este modernizat. M-am întalnit şi cu câţiva profesori printre care şi cum Dl. Lefter. Am stat puţin de vorbă, după care l-am rugat să-mi facă intrarea la secretariat. Zis şi făcut. În stilul clasic, cu umorul carcteristic, domnul profesor mă invită în secretariat. Urmează discuţia cu tanti secretara.

- Tu de ce vii tocmai acum? De ce nu le-ai luat în vară ca toată lumea?
- Nu am putut. Am fost în Bucureşti să mă pregatesc de admitere.
- Lasă că ştiu eu, atestatele s-au adus când erai la liceu?
- ( oh, really? ) Nu e adevărat. Dacă s-ar fi adus de atât de mult timp aş fi trecut pe aici într-o zi, când ieşeam de la şcoală.
- (iritată) Hai că ştiu eu ce vorbesc!
- Şi eu ştiu foarte bine ce vorbesc. Atestatele au fost gata abia după ce s-au dat diplomele de bac.
- Măi băiatule, tu te ciondăneşti cu mine ?? Ce? Nu vrei să-ţi mai dau astestele? Vii acum şi deranjezi … Poate nu-ţi mai dau atestatele!
- Cum adică să nu-mi daţi atestatele? Ca ce chestie?

Şi se făcu linişte… A mai bombanit puţin cum că stă ea acum să caute printre dosare, bla bla bla, etc.

Cert e că mi le-a dat. Dar nu înţeleg de unde atata frustare. Trist…

%RELATEDPOSTS%