Titlul mă duce cu gândul la compunerile de jumătate de pagină din generală sau pe când eram începător la engleză/franceză. Nu e vorba chiar de asta. Observ astăzi cât de mult a avansat tehnica și cum odată cu ea, am făcut și eu câțiva pași. Uneori mai mici, alteori mai mari dar bottom-line, toate m-au ajutat și mă vor ajuta mai departe. Istoria mea e cam așa:
1994 - Pe la 6 ani văd primul calculator la maica-mea la serviciu. Nu are nimic de-a face cu ceea ce avem azi. Avea o tastatură ciudată și nu avea hard-disk. Folosea cartele capsate.
1995 – 1998 – Adevăratul contact cu calculatorul și perioada care mi-a marcat viața. Tot la maică-mea la serviciu apare primul calculator mai “serios” – Un Intel 286: ecran monocrom dar parcă văd culorile prin el față de monitoarele predecesoare. Îmi amintesc de PARADOX, Norton Commander, comenzi de md, rd, cd.., C:, help, edit și altele, de imprimantele ultra-slow și ultra gălăgioase. Mai apoi de un alt calculator ceva mai performant, un 486 pursânge cu ecran color și jocurile extraordinare (Wolfeinstein 3D, Pac-man, Street Fighter) ce mă țineau cu orele în fața lui, până îmi lăcrimau ochii. Mă ofticam teribil că nu puteam să salvez jocul în Street Fighter. Ajunsesem după câteva ore la ultima “planșă” și am murit. Mi-amintesc de uriașele dischete de 8″ de răbdarea ce-ți trebuia să copieze un fișier de doar câțiva K și mai ales de țăcânitul unității. continue reading…

N-am să încep să fac adaptări sau să mai spun câteva bancuri cu Geoana. Sunt sătul de astea. Am stat câteva minute să mă gândesc ce titlu să pun. Iniţial vroiam să pun “De ce nu-mi place să merg cu colindul”. Dar nu mai merg demult… şi atunci când mergeam nu scapam de gura mamei care mă înfofolea în enşpe mii de bluze, tricouri şi cojoace, mănuşi, fesuri şi fulare, şi creştea inima în ea când mă vedea că plec cu trăistuţa după mine.