Titlul mă duce cu gândul la compunerile de jumătate de pagină din generală sau pe când eram începător la engleză/franceză. Nu e vorba chiar de asta. Observ astăzi cât de mult a avansat tehnica și cum odată cu ea, am făcut și eu câțiva pași. Uneori mai mici, alteori mai mari dar bottom-line, toate m-au ajutat și mă vor ajuta mai departe. Istoria mea e cam așa:
1994 - Pe la 6 ani văd primul calculator la maica-mea la serviciu. Nu are nimic de-a face cu ceea ce avem azi. Avea o tastatură ciudată și nu avea hard-disk. Folosea cartele capsate.
1995 – 1998 – Adevăratul contact cu calculatorul și perioada care mi-a marcat viața. Tot la maică-mea la serviciu apare primul calculator mai “serios” – Un Intel 286: ecran monocrom dar parcă văd culorile prin el față de monitoarele predecesoare. Îmi amintesc de PARADOX, Norton Commander, comenzi de md, rd, cd.., C:, help, edit și altele, de imprimantele ultra-slow și ultra gălăgioase. Mai apoi de un alt calculator ceva mai performant, un 486 pursânge cu ecran color și jocurile extraordinare (Wolfeinstein 3D, Pac-man, Street Fighter) ce mă țineau cu orele în fața lui, până îmi lăcrimau ochii. Mă ofticam teribil că nu puteam să salvez jocul în Street Fighter. Ajunsesem după câteva ore la ultima “planșă” și am murit. Mi-amintesc de uriașele dischete de 8″ de răbdarea ce-ți trebuia să copieze un fișier de doar câțiva K și mai ales de țăcânitul unității. continue reading…
29 octombrie ASE: FACULTATEA DE CONTABILITATE -Club KRISTAL; Formatii : DJ Project & Alex
29 octombrie – Universitatea Ion Mincu București – Club Kristal
4 noiembrie – Balul Facultatii de Management – Club Kristal – Invitați: Connect-r + David Deejay feat.Dony
4 noiembrie- Facultatea de Comert – Club Kristal
5 noiembrie – Facultatea de Arte București – Club Maxx
10 noiembrie – Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice + Facultatea de Chimie/ UPB – Club Maxx – Invitați: Crush & Alexandra Ungureanu + Puya continue reading…
Astazi, ma duc la Ploiesti, pentru diploma de BAC. Din nou pe o caldura ucigatoare, am probleme cu masina. In fine se rezolva, dar mult mai tarziu. Plin de nervi merg la secretariat. Intreb, amabil totusi, daca se elibeareaza diplomele de BAC, iar scumpa noastra tanti secretara (pe care nu stiu cum o cheama dar daca as stii, i`as publica numele cu cea mai mare placere) urla la mine ca de ce vin eu la 14:15 ca s`a terminat programul al 14:00. Nu stiu, nu m`am interesat?
“M`am interesat, chiar la Domnul Lefter si mi`a zis sa vin la 14:30 ca e numai bine. Si in plus stau in Plopeni nu`mi permit sa vin oricand.
-Ai rabdare afara sa termin cu fata asta si dup`aia intri”
Ies, dupa 2 minute iese si fata dinaintea mea, intru eu.
“Mai baiatule tu chiar nu ai rabdare, astepta sa te chem eu.”
Pac, mi se pune pata. Ii explic, ceva mai dur, ca tot ea mi`a spus sa intru dupa ce termina cu fata, intreb de d-nul Lefter sub pretext ca vreau sa vorbesc cu el, zice ca nu stie, ies furios din secretariat, hotarat sa iau diploma in alta zi, dar supriza… ma cheama tanti inapoi. Foarte amabila de data asta… Jesus .. cum se schimba unii.
Asta scriam aici în urmă cu câteva luni bune. Astăzi, aceaşi tanti, aceaşi zi cu faţa la cearşaf. Aveam nevoie de atestele la informatică şi engleză pentru a înfiinţa PFA pentru Dolcehost. Asta a presupus să merg la liceu, care, apropos, arată foarte bine şi este modernizat. M-am întalnit şi cu câţiva profesori printre care şi cum Dl. Lefter. Am stat puţin de vorbă, după care l-am rugat să-mi facă intrarea la secretariat. Zis şi făcut. În stilul clasic, cu umorul carcteristic, domnul profesor mă invită în secretariat. Urmează discuţia cu tanti secretara.
- Tu de ce vii tocmai acum? De ce nu le-ai luat în vară ca toată lumea?
- Nu am putut. Am fost în Bucureşti să mă pregatesc de admitere.
- Lasă că ştiu eu, atestatele s-au adus când erai la liceu?
- ( oh, really? ) Nu e adevărat. Dacă s-ar fi adus de atât de mult timp aş fi trecut pe aici într-o zi, când ieşeam de la şcoală.
- (iritată) Hai că ştiu eu ce vorbesc!
- Şi eu ştiu foarte bine ce vorbesc. Atestatele au fost gata abia după ce s-au dat diplomele de bac.
- Măi băiatule, tu te ciondăneşti cu mine ?? Ce? Nu vrei să-ţi mai dau astestele? Vii acum şi deranjezi … Poate nu-ţi mai dau atestatele!
- Cum adică să nu-mi daţi atestatele? Ca ce chestie?
Şi se făcu linişte… A mai bombanit puţin cum că stă ea acum să caute printre dosare, bla bla bla, etc.
Cert e că mi le-a dat. Dar nu înţeleg de unde atata frustare. Trist…
Ba nu am timp, ba sunt plictisit. Intotdeauna gasesc un motiv sa nu scriu in blog cu toata ca mereu se aduna subiecte despre care as putes-o fac. Ma gandesc ca nu e nimeni care sa citeasca blogul si totusi vad cum counterul trece de 6000 de vizite. Oare pentru cine scriu?! Scriu pentru mine…
Ok.. deci am inceput saptamana cu batai de cap cu contul de PayPal care nu se mai intelege cu cardul de Banca Transilvaniei EURO<26. Aveam urgent de platit stick-ul, asa ca am inscris si cardul de la BCR, care a functionat imediat. Merge chiar foarte bine. Va trebui in zilele urmatoare sa merg sa`mi inchid contul la BT.
Luni seara, recrutare BEST – super distractie… tipii sunt chiar the BEST. Taskurile in linii mari au sunat cam asa:
1. Care sunt cele doua persoane pe care le`ai lasa sa traisca dintre: un om de stiinta, un arhitect, un doctor, un copil si o femeie insarcinata (raspunsul echipei noastre a fost: doctorul + femeia insarcinata
2. Schimb de experienta intre lumile Alfa (extrem de prietenosi, se saluta si de 3 ori pe minut prin a pupa umarul drept al conlocutorului, contactul fizic presupune a`l mangaia pe celalalt pe umar in timpul conversatiei, cand ne simtim jigniti strigam “iuiuiuiuuuuu” ) si lumea Beta (pe undeva opusul nostru, adica a celor din Alfa, foarte reticenti la discutii, sau contacte fizice, vorbesc doar despre bani si situatie profesionala, daca vor sa vorbeasca cu cineva ii lipesc un sticker pe umar, altfel o iau la fuga). Intalnirea dintre cele doua lumi i`a lasat pe vechii membri BEST cu lacrimi in ochi de atata ras, iar noi ne`am distrat de minune.
3. A treia proba a insemnat organizarea noastra din nou in echipe, fiecare echipa avand datoria de a planui de la 0 un eveniment numit “Muntele gaina se muta in Politehnica. Targ de mirese”. A fost un proiect realist si reusit zic eu.
Marti dimineata sunt sunat de cei la BEST care ma anunta ca am fost acceptat … si sunt asteptat la sedinta de miercuri seara.
Marti am facut si prima ora de sport, prima alergare, prima partida de fotbal dupa doua luni de pauza. Ma bucur ca am revenit cu bine
Miercuri – “baby meeting” la BEST. Super organizare, atmosfera pe cinste. E incredibil cum reusesc sa se organizeze atat de bine o mana de studenti si cum au reusit ridice de la 0 evenimente ca JobShop, BACo, BESTShip sau BEC. Ma bucur foarte mult sa fiu printre ei si astept cu nerabdare urmatorul eveniment BEST. Filmulete de prezentare, poze de grup, plan de bataie, structura, cam asa se rezuma sedinta de ieri.
Aaa si sa nu uit, am primit invitatie la Baby Party vineri seara, la care din pacate nu pot sa particip. Dupa sedinta am mers in Piranha sa bem o bere sau un vin fiert. Saptamana viitoare BEST organizeaza excursie la munte si ma gandesc sa particip.
Joi: sculat devreme, calculus, realizez ca mai am o saptamana pana la primul partial, plecat de la nea Udriste (long live the american – russian friendship ), ajuns acasa, film.
Si bineinteles ca nu puteam trece peste faptul ca astazi e Sf. Mihail si Gavril. Le doresc tutoror nascuti cu acest nume un sincer LA MULTI ANI . Printre acestia ii amintesc pe: Anca Gabriela & Gabriela , Mihaela, verisoara mea , Mihaela vecina mea, Gaby (Dasaef), Tzatzah (Mihai) , si daca am uitat pe cineva, imi pare rau. Bineinteles, ultima si cu siguranta nu cea din urma, iubita mea, Miky:
Zilele trecute am fost sa ma inscriu la UPG, in speranta ca o sa am de rezerva si o facultate aici, aproape de casa.
Ajung acolo pe o caldura chinuitoare. Constat cu stupoare ca am uitat pozele acasa, du`te, cauta poza la minut, nu gasesti? Ce ramane? sa te intorci la Gara de Sud, la un studio “de amatori” dupa parerea mea sa faci 4 amarate de poze si sa platesti pentru ele 13 RON. Trecem peste. Ajung din nou la UPG, caut Facultatea de Inginerie. Bat la usa, intru, destul de liber. Iau loc, o tanti de super de treaba imi face fisa de inscriere, merg la casierie, etc.
Dupa ce termin, merg si la Stiinte Economice. Jale…lume multa, aglomeratie, miros de transpiratie. Asta e.. trebuie sa ma risc. In cele din urma intru in amfiteatru, unde un indurmator, vezi Doamne facea morala viitorilor studenti cum ca “sa ne fie rusine ca intram cu telefoanele in sala si vorbim la ele”, moment in care (Thank you, God!), ii suna telefonul. Vizibil jenat raspunde, dupa care nu mai scoate o chitaiala toata ziua.
Astazi am aflat ca ca sunt in jur de 22 de candidati/loc la finante, deci nu prea imi pun sperante in domeniul asta.
Ieri am fost la Bucuresti sa ma inscriu la Universitate si la Poli. Toate bune si frumoase, oameni deosebit de amabili la Universitate. Oarecum ceva aglomeratie dar totul e bine cand se termina cu bine. Schimb 3 metrouri pana la Politehnica si culmea le nimeresc pe toate bine. Ajuns acolo raman placut impresionat de zona, de liniste, de totul. Foarte frumos in Poli.
Un domn extraordinar de amabil si de calm imi explica fara graba tot ce am nevoie sa stiu si imi face inscrierea. Merg la legitimatii acolo unde dau de un student super de treaba. Glumim, imi face legitimatia de concurs, plec cu gandul furat de locul asta minunat (deocamdata) si sper sa revin aici nu doar pentru examen dar ca student.
Astazi, ma duc la Ploiesti, pentru diploma de BAC. Din nou pe o caldura ucigatoare, am probleme cu masina. In fine se rezolva, dar mult mai tarziu. Plin de nervi merg la secretariat. Intreb, amabil totusi, daca se elibeareaza diplomele de BAC, iar scumpa noastra tanti secretara (pe care nu stiu cum o cheama dar daca as stii, i`as publica numele cu cea mai mare placere) urla la mine ca de ce vin eu la 14:15 ca s`a terminat programul al 14:00. Nu stiu, nu m`am interesat?
“M`am interesat, chiar la Domnul Lefter si mi`a zis sa vin la 14:30 ca e numai bine. Si in plus stau in Plopeni nu`mi permit sa vin oricand.
-Ai rabdare afara sa termin cu fata asta si dup`aia intri”
Ies, dupa 2 minute iese si fata dinaintea mea, intru eu.
“Mai baiatule tu chiar nu ai rabdare, astepta sa te chem eu.”
Pac, mi se pune pata. “Ii explic, ceva mai dur, ca tot ea mi`a spus sa intru dupa ce termina cu fata, intreb de d-nul Lefter sub pretext ca vreau sa vorbesc cu el, zice ca nu stie, ies furios din secretariat, hotarat sa iau diploma in alta zi, dar supriza… ma cheama tanti inapoi. Foarte amabila de data asta… Jesus .. cum se schimba unii.
In rest o zi plictisitoare si foarte, foarte calduroasa… Noroc cu unele persoane care imi mai anima existenta si le multumesc pentru asta.
Iata filmuletul facut de mine. As spune ca a facut furori, mai ales ca am reusit sa fac sa planga pe: Anca, John, Simona, Liana, Magu, Rox, Bogdan, Tibi, Tutuca, plus cei care n`au vrut sa recunoasca plus pe Diriga. Aaa, da si se mai adauga inca cativa absolventi DE ANUL TRECUT si cativa de la alte clase!
N`as fi crezut!
Atunci il dedic, tuturor celor carora le e dor de anii de liceu, proaspetilor absolventi…
Pffuu… a trecut si liceul. Incredibil cat de repede. Parca mai ieri eram clasa a 9-a. Cand simteam ca am realizat tot ce era nevoie. Fara sa stiu sa realizez ca mai e si facultatea, am trecut prin cei 4 ani fara sa`mi dau seama.
Mi`aduc aminte cand Rox a pus prima oara problema ca nu suntem un colectiv unit… Am refuzat sa cred desi era foarte adevarat. Niciodata n`as fi crezut ca am fi fost totusi atat de uniti, tocmai la final, tocmai acum…
Regretele despartirii nu`si mai rau rostul. Sa ne vedem cu bine peste 10 ani, toti realizati…
Multa bafta dragii mei de la 12b
Povesteam acum ceva timp despre cerșetori, țigani, sau alte tipuri de oameni care activează prin gări și cer bani de “bilet”. Treaba este că de când am povestit ultima oară, am mai fost acostat de vreo 2-3 ori pentru aceleași motive. Și sincer începi să aduni frustrari… și te gândești ce naiba să le spui [...] S-ar putea să-ți placă:Cerşetorii […]
Din păcate nu cu ceea ce trebuie. Ţiganii au ţinut primele pagini ale mass-mediei internaţionale. Peste o săptâmănă probabil nu o să se mai audă de ei, dar totuşi mă întreb: oare câţi dintre ţigani îşi cumpără bilet de întoarcere imediat ce ajung în ţară. S-ar putea să-ți placă:Răzbunarea Cerşetorii S-ar putea să-ți placă:Răzbunarea Cerşetorii […]
oh, really? ) Nu e adevărat. Dacă s-ar fi adus de atât de mult timp aş fi trecut pe aici într-o zi, când ieşeam de la şcoală.
Cum adică să nu-mi daţi atestatele? Ca ce chestie?
… si sunt asteptat la sedinta de miercuri seara.
), ajuns acasa, film.
, Mihaela, verisoara mea 
luv ya 
