Titlul mă duce cu gândul la compunerile de jumătate de pagină din generală sau pe când eram începător la engleză/franceză. Nu e vorba chiar de asta. Observ astăzi cât de mult a avansat tehnica și cum odată cu ea, am făcut și eu câțiva pași. Uneori mai mici, alteori mai mari dar bottom-line, toate m-au ajutat și mă vor ajuta mai departe. Istoria mea e cam așa:

1994 - Pe la 6 ani văd primul calculator la maica-mea la serviciu. Nu are nimic de-a face cu ceea ce avem azi. Avea o tastatură ciudată și nu avea hard-disk. Folosea cartele capsate.

1995 – 1998 – Adevăratul contact cu calculatorul și perioada care mi-a marcat viața. Tot la maică-mea la serviciu apare primul calculator mai “serios” – Un Intel 286: ecran monocrom dar parcă văd culorile prin el față de monitoarele predecesoare. Îmi amintesc de PARADOX, Norton Commander, comenzi de md, rd, cd.., C:, help, edit și altele, de imprimantele ultra-slow și ultra gălăgioase. Mai apoi de un alt calculator ceva mai performant, un 486 pursânge cu ecran color și jocurile extraordinare (Wolfeinstein 3D, Pac-man, Street Fighter) ce mă țineau cu orele în fața lui, până îmi lăcrimau ochii. Mă ofticam teribil că nu puteam să salvez jocul în Street Fighter. Ajunsesem după câteva ore la ultima “planșă” și am murit. Mi-amintesc de uriașele dischete de 8″ de răbdarea ce-ți trebuia să copieze un fișier de doar câțiva K și mai ales de țăcânitul unității.

1999 - În iarna lui ’99, la 11 ani, am primit de la ai mei, primul calculator personal. Mai degrabă l-am găsit cu 2 zile înainte de Crăciun după ce am văzut sus în debara o cutie pe care scria “Keyboard” iar grație englezei pe care o învățasem din desene și de la pregătire, mi s-a aprins un beculeț. Când au plecat ai mei de acasă, mi-am pus 2 scaune unul peste altul, m-am urcat cu chiu cu vai și am văzut minunăția acoperită de o pătură. Un Pentium 1, la 120 MHz, 16 MB RAM și un generos hard de 1GB. Ahh… și cu ecran color și CD-ROM !!!

2000 - Încep să învăț meserie și desigur pornesc cu jocurile că doar eram copil. Într-una din zile iau de la vecinul meu pe o discheta de 3.5″ un joc genial de 8MB. Doom 2. Pentru asta am avut nevoie de vreo 15 drumuri pentru că discheta avea erori.

2001 - Maica-mea își cumpără o revistă la care primește un CD cu albumul Andre. Sunt extrem de încântat de tehnica asta și de cât de bine se aude. Vechiul casetofon trebuie aruncat big grin Tot atunci primesc în dar, tot de la ai mei, cărora le sunt veșnic recunoscător, primele enciclopedii pe CD, printre care: Encarta, Anatomy, Martial Arts. Cât de entuziasmat eram! Cu ce sete le răsfoiam! (funny story, un coleg de generală se chinuie să dea frunzele jos din fața organelor femeii și într-un final reușește.) Ajung să joc Jazz Jackrabbit, Claw, etc, jocuri mult mai complexe, dar foarte simpatice. Tot cam atunci iau contactul cu Internetul în Cafe-urile din Ploiești. Lumea e înnebunită cu mIRC, toată lumea chatuiește. Eu știu însă doar 2 siteuri: www.antena1.ro și www.protv.ro. Îmi fac primul email vlad_v_13@yahoo.com pe vremea când Yahoo! încă permitea parole din 4 caractere laughing

2002 - Pe la 13 sau 14 ani fac rost de primul CD cu MP3-uri. 200 de melodii pe un singur CD. WOW!!! Maică-mea, disperată de cât timp petrec pe calculator, îmi ascunde mouse-ul cât timp e la serviciu ca să nu-l mai pot folosi. A doua zi, încep să folosesc doar tastatura și să deslușesc tainele hot-key-urilor. La un moment dat se prinde și îmi pune parolă. Chin și durere dar într-un final reușesc să trec și de asta. Nothing can stop me big grin Tot cam pe atunci câștig la o emisiune de pe TVR un joc original Suzuki Alstare Extreme Racing, după ce răspund corect la întrebarea câți bytes are un 1 KB. Din păcate jocul era deja prea pretențios pentru calculatorul meu. La școală iau contact cu Windows 3.1, primele 10 linii de cod în Basic și cu nemuritorul joc BomberMan. Timpul petrecut în fața calculatorului începe să se merite. Repar un calculator, formatând hard-ul, instalând porcăria de Windows Millenium (așa a vrut clientul) + drivere și programe și iau fabuloasă sumă de 80 000 lei. Mândrețe mai mare pe capul meu nici că ai văzut… În anii următori am fost tot mai căutat pentru asta și mi-a crescut și tariful la 20, 50, 80 și chiar 120 lei. Într-una din zile dezasamblând un calculator, mă tai într-o placa video. Deh… accidente la locul de muncă.

2003 - Este anul în care am intrat la liceu și drept cadou primesc de la ai mei al doilea calculator: Un AMD Athlon XP 2000+, 256 MB RAM, 80 GB și placă video de 32MB, cu CD-RW și modem. Asta înseamnă că acum am Internet acasă. Sunetul modemului când se conectează îl aud parcă și acum și pe mama cum se ruga de mine să ma deconectez ca să poată vorbi la telefon.

2004 - Fac rost de un cont de MyX de la o fostă colegă din generală și spun adio cartelelor cu Internet preplatit de la PCNET. Prețurile sunt de 7-8000 de lei/oră seară și vreo 56 000/oră ziua. O căruță de bani! Connex stabilește limită la 10 ore/lună și e gata distracția și cu MyX.

2005 - Stăteam  câte o oră să descarc o melodie de pe emp3s.com și flor.cc la o viteză uimitoare de maxim 3 KB/s și mă ofticam teribil când îmi pica legătură sau nu mă mai puteam conecta. Începeam să leg relații tot mai bune cu noi colegi de liceu și ne întâlneam seara, în special vinerea și sâmbăta pe mIRC pe canalul #CuzaB și aveam fel de fel de discuții. Am o tentativă să aduc X-ul pe canal, însă eșuează. Rox îmi face legătura cu un tip care vindea BNC-uri. connect 2peu.ro, asl pls, slap x, kick y. Descopăr și KaZaa. Sunt tot mai pasionat de programare și învăț lucruri noi și interesante, ocazie cu care scriu primul și ultimul virus care distrugea dischete scriind fișiere cu caractere nerecunoscute de <Windows XP.

2006 - Încep să trec la lucruri mai serioase. Îmi ajunge pe mâini o dischetă de la un domn ce lucra la Securitate la uzina de armament. Fără să știu ce aș putea să găsesc, toc discheta aia pe toate părțile pentru a recupera în final 2 documente strict secrete laughing În 2006 am o idee destul de îndrăzneață, să-mi fac propria rețea de cartier. Cu un abonament la Clicknet de 1,5 Mbps și 4 abonați în primă fază dau de ceea ce înseamna cu adevărat Internet: viteză, frate. Nu 56k! Tot atunci învăț cum se sparg CD-uri în mașină laughing (mișto vremuri)

2007 - După ce primesc o groază de cereri de prietenie pe hi5, decid să-mi fac cont. Am reușit să mă abțin câțiva ani, e ceva. Sunt admis la Poli la telecom în engleză, deci teoretic sunt cu un pas mai aproape de ceea ce-mi place. Internetul de acasă are acum 4Mbps. Primesc drept de moderare pe aria de Terminale fixe și Mobile de pe Softpedia. Pe 17 iunie lansez blogul, mai întâi pe vladv.haipa.ro, ulterior pe ceea ce astăzi este www.vladvlaicu.com

2008 - Am uitat să spun că aveam o pasiune și pentru webdesign, așa că în 2008 mă apuc să fac site-uri pe bani. E muncă multă și e nevoie de creativitate dar câștig niște bani frumoși pentru ceea ce am eu nevoie. Deși a rămas o pasiune, am ieșit repede de la “profesioniști” tocmai din cauza timpului. Pornesc www.dolcehost.com și mă înființez ca PFA. Banda la net de acasă ajunge la 6Mbps și mi se spune că s-a ajuns la nivelul maxim al tehnologiei pe acest tip de linie.

2009 - Apar primii bănuți din webhosting. Nu e cine știe ce, dar am avut ocazia să învăț o mulțime de lucruri noi. Împreună cu kNox, lansez www.softsquare.net. Primim o mulțime de bețe în roate de la providerul de hosting și prin iarnă abandonăm. Mă apuc de învățat Cisco și încep cu CCNA 1 cu un instructor de nota 20 care mi-a schimbat modul de a gândi și mi-ai deschis noi orizonturi.

2010 - Criza loveste și în DolceHost și mă văd nevoit să închid serviciile. Astăzi mai există doar ca și concept a ceea ce a fost o dată. Îmi fac cont de Twitter, Facebook și LinkedIn. Banda de acasă a ajuns la 12Mbps contrar a ceea ce credeau cei de la Romtelecom, asta înseamnă că viteza download-ului trece de pragul psihologic de 1MB/s. Ei și uite așa, am ajuns la ziua de azi.

Toți anii ăștia mi-au adus multe bucurii și m-au format. Poate peste 5 ani voi avea să scriu de 5 ori mai mult. Sunt tare curios ce va mai urma dar un lucru e clar: odată cu tehnologia ne-am dezvoltat și noi. Cred pe de o parte, că este păcat că cei mici de azi le au pe toate pe tavă pentru că nu mai există acea curiozitate despre cum funcționează un lucru sau care a fost evoluția Internetului, de exemplu. Puștii de azi știu doar de Facebook, Hi5, manele și fake-uri D&G. Dacă pică netul sau merge mai greu, urlă, înjură și fac ca toate cele uitând sau poate neștiind de vremurile când alții stăteau cu orele să se conecteze prin Dial-Up și dacă reușeau, erau cu ochii pe ceas ca nu cumva să plătească prea mult sau să depășească orele. Recunosc că și eu mai mă crizez când pică netul. Mi s-a întamplat chiar în timp ce dadeam exemen online, dar într-un final s-a rezolvat. Trebuie să fim mai toleranți și cred că nu e o idee rea să nu uităm de unde am pornit și să fim mulțumiți de ceea ce avem azi.