Partea a II-a – Procesul

Data trecută am povestit despre cum mi-au ridicat nemernicii mașina și prin ce am trecut ca s-o recuperez. După ce am realizat că s-a făcut un abuz, am decis să pornesc un proces împotriva Brigăzii de Poliție Rutieră, cu scopul principal de a-mi returna amenda data inutil, cât și suma exorbitantă plătită către firma de ridicare. După vacanța inter-semestrială, m-am prezentat la Judecătoria Sectorului 6 cu o plângere și mi s-a fixat prima zi de judecată în termen de aproape o lună.

Nu are rost să public varianta mea de plângere din doua motive. Unu la mână, procedeul stă astăzi un pic diferit, în sensul că PV-ul nu se mai eliberează pe loc, în schimb primești o înștiințare că ulterior ți se va înmâna și un proces verbal. Doi, am aflat mai târziu (nu era totuși nicio mirare) că plângerea mea era “amatoricească” . Într-adevăr, am cerut acolo câteva lucruri aberante pentru sistemul de judecată, însă nu și pentru mine pe care le consideram absolut necesare, cum ar fi: prezentarea pe suport nemodificabil a probelor, cu amprentă digitală a datei și orei în care au fost realizate, prezentarea metodei de realizare a măsurătorii, abaterile aparatului în diverse condiții climatice și așa mai departe.

Ca și exemplu de plângere contravențională, am atașat o variantă a unui avocat care, din câte am înțeles, a câștigat un astfel de proces.

Înainte de a trece mai departe, trebuie să mai spun câteva lucruri. Procesul a fost deschis contra Brigăzii de Poliție Rutieră, nu contra firmei de ridicări. De ce? Pentru că, mai întâi un agent al DGPMB dă o dispoziție de ridicare, iar mai apoi firma operează efectiv ridicarea. Astă înseamnă logic că agentul trebuie să-și asume răspunderea pentru acțiunile sale. Firma de ridicare nu putea fi trasă la răspundere întrucât se subordonează agentului constator.

Un alt aspect important, eu în plângere am atacat în primul rând ideea că mașina se afla la mai puțin de 25m de trecerea de pietoni, nu am comentat ridicarea. Am cerut doar, ca în cazul soluționării plângerii în favoarea mea, să fie reparate daunele (anularea punctelor de penalizare + returnarea amenzii + despăgubirea cu contravalorea taxelor de ridicare).

Astea fiind spuse, să trecem la ce s-a întâmplat la primă înfățișare. Am primit atunci, o întâmpinare de la DGPMB, din partea căreia nu s-a prezentat NIMENI, NICIODATĂ! În linii mari ce spuneau ei acolo, erau numai termeni legali pompoși, și o mulțime de bazaconii, însă niciunde nu se spunea ceva despre distanța contestată de mine. Ei insistau doar că ridicarea a fost făcută în termeni legali conform hotărârii, cu toate că, repet, eu nu am contestat în plângere ridicarea efectivă a mașinii. Cum sistemul judiciar dă mari bătăi de cap, până la următoarea înfățișare, eu trebuia să mă documentez despre cum aș putea să demontez porcăriile aduse în discuție de ei.

M-am lămurit cu ce vroiau ei să spună, iar la următoarea înfățișare, am demontat contestațiile lor stupide, rând pe rând. Judecătoarea s-a uitat pe cele 2 poze depuse la dosar de Brigada de Poliție Rutieră și a spus că ar trebui făcută o expertiză judiciară, al cărei cost se ridică la aproximativ 500-800 RON. I-am explicat că nu-mi pot permite încă o astfel de sumă chiar dacă în final aș recupera-o, întrucât sunt student și nu am un venit constant. Mi-a dat o indicație  către ceea ce se cheamă ajutor judiciar și se adresează persoanelor care n-au mai primit un astfel de ajutor financiar din partea statului în ultimele 12 luni și au un venit pe cap de membru de familie sub 500 RON/lună (dacă îmi aduc bine aminte suma, trebuie verificat). Am rugat-o să fixeze un nou termen pentru a avea timp să aduc actele doveditoare și cerea de ajutor judiciar.

Să obțin aceste acte n-a fost o problemă tehnică deosebită, deoarece, cum am spus și mai devreme, nu eram angajat și nu avea pe nimeni sub administrare. Din păcate, am pierdut mult timp cu research-ul pe marginea temei ăsteia.

O sursă de informare pentru tot ceea ce a însemnat proces, a fost un thread deschis pe Softpedia. Aici am întâlnit fel de fel de păreri, unele constructive, altele de-a dreptul stupide. Un comentariu în particular mi-a enervat în mod deosebit:

Sfatul meu este să renunţi. Chiar dacă vei obţine anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei, tot nu vei putea să obţii banii înapoi de la firma respectivă pentru că ei au fost de bunăcredinţă şi nu era datoria lor să constate dacă procesul verbal era întemeiat sau nu, corect întocmit sau altceva. Ei acţionează la solicitarea poliţiei, nu vin şi ridică maşini după propria lor apreciere.

Motivele invocate de tine pentru anularea procesului verbal vor fi respinse, plângerea va fi respinsă ca nefondată şi tu vei îngroşa rândurile celor care consideră justiţia ca fiind proastă.
Nu ai fost deloc nedreptăţit, nu s-a făcut nicio nelegalitate sai ilegalitate faţă de tine. Tu eşti doar frustrat pentru că din multitudinea de maşini care sunt parcate aiurea, tocmai tu ai păţit-o şi vrei ca, dacă nu se aplică tuturor, dar tuturor, aceeaşi sancţiune, să nu ţi se aplice nici ţie.

Vei pierde muult timp, vei deveni nervos şi stresat pentru un fleac. A trecut, uită şi gata.
Eu, ca avocat, nu m-aş complica să te reprezint pentru că nu ai nicio şansă de câştig.

Îmi pare rău, dar asta e.

Închipuiți-vă că sunt specimene care chiar gândesc așa și pe deasupra, mai sunt și avocați!

Între timp, am vrut să contra-atac și pe alte căi, așa că am pornit blog-ul AntiBPR la adresa http://antibpr.wordpress.com. Scopul blogului este de a da informații în legătură cu metodele de ridicare și pașii necesari pentru a acționa în justiție Poliția.

M-am prezentat la următorul termen cu toate hârțoagele după mine. Judecătoarea le-a analizat și a stabilit că, pentru a evita alte nu știu câte înfățișări și prelungirea la nesfârșit a procesului, să trecem peste expert și să facă o vizită la locul contravenției pe o dată fixată. Nu știu de ce nu s-a făcut așa în primă fază, cert este că în aproximativ 2 săptămâni, eram așteptați în fața Regiei, eu cu metru lung, Dna. judecătoare și reprezentanți de la DGPMB. Între timp am fost întrebat dacă îmi mențin cererile și dacă doresc să mai adaug ceva. Având în vedere că am vrut neapărat și despăgubirea cu suma de 500 lei, potrivită taxelor de ridicare, a trebuit să plătesc o taxă de timbru de aproximativ 48 de lei și apoi se depun dovada la dosar. Altă distracție și asta…

La întâlnirea din Regie, am venit cu o ruletă de 50m (mulțumesc Bogdan!) unde m-am întâlnit decât cu judecătoarea, grefiera și șoferul. Din partea Poliției, din nou nu a venit nimeni! Cum din cele 2 poze nu se înțelegea mai nimic, decât faptul că mașina era poziționată undeva după panoul publicitar ce se poate vedea în poza din articolul precedent, am convins-o pe dna. judecătoare că mașina se alfa pe poziția indicată cu mine. Șoferul a rămas în mașină, grefiera nota, în timp ce eu și judecătoarea trageam de ruletă în stânga și în dreapta. Mi s-a părut un moment extrem de penibil, ca o femeie judecător, să facă de ceea ce era de fapt treaba altcuiva. În urma măsurătorilor a rezultat că mașina se afla la 36,9 metri de trecerea de pietoni. Asta înseamnă o eroare enormă și un abuz grav, nepermis.

La următoarea înfățișare, judecătoarea a revizuit toate probele și m-a anunțat ca dosarul rămâne în pronunțare. După un timp am primit și sentința următoare.

Le recomand celor care au pățit-o cu ridicarea mașinii, să citească această sentință. Cu siguranță vor putea scoate câteva idei importante din ceea ce este acolo.

Așadar după aproape 5 luni de proces, de mult timp pierdut, drumuri după diverse hârtii, prezențele la Judecătorie, aveam în sfârșit o sentință favorabilă mie. De la asta până la recuperarea banilor este o alta Mărie, cu altă pălărie despre care voi discuta data viitoare.

S-ar putea să-ți placă:

1. Epopeea ridicării unei mașini I

« La mine-n garaj | Cisco CRS-3 »