Am dat peste o cartelă SIM care între timp a expirat. M-am gândit să o desfac să o analizez puțin, așa că astăzi discutăm despre cartelele SIM sau Subscriber Identity Module. (…bine, mai mult eu discut, căci comentatorii trag chiulul)

Nu are rost să spun că sunt folosite în telecomunicațiile mobile. Ele au capacitatea de a stoca informații precum IMSI (International Mobile Subscriber Identity) care se identifică și cu un număr de telefon, mecanisme de autentificare, informații despre rețeaua purtătoare, coduri (PIN, PUK), numere de telefon, sau mesaje. O să vedem că, de fapt, o mare parte din suprafața cartelei este inutilă. Cartelele clasice pe care le avem majoritatea în telefoane se numesc MiniSIM, dar a apărut și o variantă care merge doar pe strictul necesar (numită  MicroSIM).

Mai întâi am înlăturat materialul plastic din jurul aliajului metalic.

Pe spatele materialului metalic există un fel de fașă care învelește cipul și 6 conectori diametral opuși, așezați în jurul cipului. Cipul este extrem de mic după părerea mea și chiar m-a impresionat câtă tehnologie are incorporată. Cipul este bineînțeles un circuit integrat care funcționează cu voltaje cuprinse între 1.8V – 5V. Dimensiunile sale sunt de aproximativ 2×2 mm, iar porțiunile de metal vizibile au sub ele acei conectori care funcționează ca medii de input și output dinspre și către cip. Rețineți că toată magia și toate operațiile majore au loc la nivelul acestei componente electronice minusculule. În final, iată o poză și cu cipul.