Colinde V2.0

N-am să încep să fac adaptări sau să mai spun câteva bancuri cu Geoana. Sunt sătul de astea. Am stat câteva minute să mă gândesc ce titlu să pun. Iniţial vroiam să pun “De ce nu-mi place să merg cu colindul”. Dar nu mai merg demult… şi atunci când mergeam nu scapam de gura mamei care mă înfofolea în enşpe mii de bluze, tricouri şi cojoace, mănuşi, fesuri şi fulare, şi creştea inima în ea când mă vedea că plec cu trăistuţa după mine.

Am vrut să pun “De ce nu-mi plăcea să merg cu colindul”, dar dacă stau bine să mâ gândesc, parcă nu despre asta e vorba.  Cât mai simplu spus, mersul cu colindul pe la noi e naşpa şi atat! Era naşpa ca şi colindător şi e încă foarte aiurea ca şi gazdă.

Când eram mic nu-mi plăcea să merg pentru că era frig, luai tot cartierul la rând şi când terminai ajungeai acasă pe jumatate mort, pe jumătate îngheţat. Cum ai da-o, bine tot nu era. Şi nici recompense pe măsură nu erau. Lumea nu deschidea. Acum e mai rău. Şi mai nu-mi plăcea dintr-un motiv: stilul “din gură am dat, şi-apoi am plecat”. Cam toţi încercau să ţina partea cu cântatul la un nivel minim şi rapid. Şi ieşea un rahat, bineînţeles.

De ce nu-mi place nici astăzi? Pentru că e mai rău. Mie cel puţin aşa mi se pare. Când mă duceam eu, încercam să cânt frumos şi să lungesc colindul, cu toate că niciodata n-am avut voce, dar aşa mi se părea frumos. Până când ceilalţi mi-au reproşat că avem mai multe scări de luat la rând. Era o porcărie. Şi ăştia care vin azi abia aşteaptă să termine mai repede şi să-ţi ia banii.

Ai mei deschid colindatorilor, “că e frumos să se păstreze tradiţia”. Aşa o fi, dar dacă ar fi după mine, eu n-aş deschide la cerşeala asta ieftină. Şi aici trebuie să vorbesc de ultimii puradei care au trecut pe la noi. Tata îi primeşte, ei:

Draga Domnişoară…
Ieşi puţin afară…
Dă-ne un covrig…
Că murim de frig

La anu’ şi la mulţi ani!

Băi, mă laşi? Hai să fim serioşi… astă e colind? Refuz să cred că eu sunt ăla anormal şi că de fapt chiar aşa arată un colind în ziua de azi.

Nu vreau să se spună despre mine că sunt rău şi că nu mai ştiu ce-s alea tradiţii. Sunt perfect de acord cu colindele. Dar nu aşa! Eu ştiu când mai nimeream pe la ţară de sărbatori, şi veneau colindători mulţi, încât se umplea curtea, cu lumini, costume, şi băieţi şi fete. Dar frate, ăia cântau, nu se jucau. Ţi-era mai mare dragul să-i asculţi şi când plecau parcă chiar îţi părea rău.

Cred că unele tradiţii trebuie să rămână specifice anumitor locuri, nu să le adaptăm în orice situaţii. Parcă văd că în câţiva ani îţi primeşti colindele în căsuţa de email şi îi plăteşti pe colindătorii v2.0 prin PayPal.